Despre ortopedie si nu numai, altfel

Deja scriu si cu dreapta (la calculator). Mai putin cu aratatorul, care are clar o problema din cauza fracturii si a imobilizarii. Am inceput treaba cam devreme, ce-i drept, dar am riscat castigator si acum culeg roadele. Odata cu saptamana a doua am inceput sa renunt la imobilizare. Am avut o orteza termoformabila si o purtam la transport si prin casa cand si cand. Scopul a fost de a imi recapata mobilitatea cat mai repede. Exista doua principii in tratamentul conservator al unei fracturi: mobilizare precoce si incarcare optimala. Ce inseamna asta? Inseamna ca trebuie sa dai drumul sa misti cat de repede posibil, sa eviti limitarea miscarii in articulatii datorate imobilizarii, si sa incarci cu forta osul respectiv atat cat se poate, pentru fiecare perioada, pentru o vindecare cum trebuie. Ieri si azi am chiulit de la recuperare, din motive personale, tocmai cand trebuia sa incep cu miscarea activa. Asta nu e bine, dar macar inteleg de ce unii pacienti intarzie cu asta. Mi-am lu

Aproape doua saptamani. Am inceput sa misc. Toata lumea din Romania imi zice sa ma potolesc, sa o iau usurel. Fostul meu sef din Anglia imi zice sa ii dau drumul la kineto. Ca de obicei, o sa iau calea de mijloc. Treaba buna e ca nu ma doare cand misc, doar cand fortez. Cu ajutorul Adrianei Serban, care e super profi in terapia mainii, o sa vreau sa obtin maxim in cel mai scurt timp. Multumesc pe aceasta cale, Adriana, ca te-ai oferit sa imi recuperezi mana, oricum la tine veneam chit ca voiai sau nu :). M-am prins si de ce. Eu sunt cat de cat constient de ce miscari trebuie sa fac si cat sa imping limita. Cei "laici" nu au de unde sti, asa ca trebuie sa joci la siguranta. In Anglia nu se pomeneste de asa ceva pentru ca nu exista frica de complicatii. Exista, e parte din joc, nimeni nu se supara, e gratis sa le repari. In Romania e exact pe invers. Plus ca pacientul roman are tendinta sa faca mult mai mult decat ii este permis. Eu nu am facut nicio diferenta. Am facu

A trecut o saptamana. Maine imi schimb gipsul. Abia astept. Cred ca o sa imi pun o orteza si incep sa misc usor usor. M-a uimit ca nu am dureri, abia azi am avut niste junghiuri. Ma incurajeaza sa misc devreme. Am si facut unele exercitii sub gips, se pare ca stau bine oasele. Am riscat sa misc pentru ca pretul e prea mare daca nu o fac. Ma descurc mai bine si cu lucrurile prin casa. Nu mai sunt asa de nevoias. Inca ma frustreaza unele chestii dar ma simt mai confortabil. Statul in casa ma omoara incet in schimb. Si ca nu pot conduce. Abia astept sa ma intorc la treaba. Sunt terminat fara munca mea... Nici timp liber nu pot spune ca am, pentru ca acasa cu baietii sunt mereu in priza, nu am timp sa respir prea mult, nici eu, dar cu atat mai putin sotia mea, care e o eroina. Treaba nu se termina niciodata cu copiii mici in casa, si e un mincinos sau ceva in neregula cu omul care spune ca la el in casa e totul ordonat si liniste, cu copii mici. Si saraca sotia mea mai trebuie sa ma aj