Ziua 7

A trecut o saptamana. Maine imi schimb gipsul. Abia astept. Cred ca o sa imi pun o orteza si incep sa misc usor usor. M-a uimit ca nu am dureri, abia azi am avut niste junghiuri. Ma incurajeaza sa misc devreme. Am si facut unele exercitii sub gips, se pare ca stau bine oasele. Am riscat sa misc pentru ca pretul e prea mare daca nu o fac.

Ma descurc mai bine si cu lucrurile prin casa. Nu mai sunt asa de nevoias. Inca ma frustreaza unele chestii dar ma simt mai confortabil. Statul in casa ma omoara incet in schimb. Si ca nu pot conduce.

Abia astept sa ma intorc la treaba. Sunt terminat fara munca mea... Nici timp liber nu pot spune ca am, pentru ca acasa cu baietii sunt mereu in priza, nu am timp sa respir prea mult, nici eu, dar cu atat mai putin sotia mea, care e o eroina. Treaba nu se termina niciodata cu copiii mici in casa, si e un mincinos sau ceva in neregula cu omul care spune ca la el in casa e totul ordonat si liniste, cu copii mici. Si saraca sotia mea mai trebuie sa ma ajute acum si pe mine cu una cu alta. Merita o vacanta.

Va tin la curent cu ziua de maine. Va multumesc mult pentru mesajele de sustinere si pentru ajutor, cei care ati facut-o.