Despre ortopedie si nu numai, altfel

Acum sa va spun putin despre mine. Simteam nevoia intr-un fel sa ma prezint si sa ma cunoasteti macar ca intentie si mod de a pune problema. Eu sunt copil de doctor. Nu am crescut intr-o familie traditionala, ca tot e la moda subiectul asta. Ca 99% din copiii de doctori din generatia "de tranzitie" am fost plimbat prin spitale mai ceva ca pacientii pe care ii tratez. Din fericire eram doar in vizita, sau, cum se va dovedi mai tarziu, la munca. Mama mea e anestezist. E aia care va face "injectia in spate" sau "aia cu adormirea". In realitate e cea care va tine viata in maini cat noi taiem si ne facem de cap de partea cealalta a cortinei. De multe ori va si tine in viata, oricat de mult ne impotrivim noi. Si asta a facut ca eu sa fiu prin blocuri operatorii, reanimari, sala de transfuzii (ca sa intelegeti ce insemna pe vremea aia norme de antisepsie, eu eram in civil cu ghiozdanul in spate in sala de operatii zicand "Mami, am ajuns!"). Si aveam...

Asta e cea mai infricosatoare postare din cate voi face, probabil. Si pe buna dreptate. Cine oare din cati citesc blogul ar veni benevol si fara emotii la taiat? Foarte putini. Un fost mentor al meu spunea tuturor pacientilor lui ca un chirurg, ca sa te poata face mai bine, intai trebuie sa te faca mai rau. Si multa vreme am stat sa ma gandesc la expresia asta, ma rodea. Era impotriva firii mele. Cum adica sa ii fac rau inainte sa ii fac bine? Si apoi m-am prins. Era vorba de calea de abord. Sau taietura in sine, pe romaneste. Ca sa ajungi la locul faptei, trebuie sa tai si sa diseci tesuturi, sa le imparti si sa le desparti, apoi sa gasesti buba, sa o repari sau sa o indepartezi/inlocuiesti cu ceva mai bun. Si apoi cosi la loc. Unii mai priceputi, altii mai putin, unii mai la inceput, altii mai experimentati, sunt tot felul de variante, cert e un singur lucru. O sa vezi urma. Si cicatricea de pe piele are corespondent si inauntru. Intre timp s-au mai desteptat unii si acum e la ma...

Spuneam in blogul anterior ca ortopedul e cu acele si cutitul. Astea sunt "armele" cu care noi putem sa ne luptam cu durerea care macina pacientul si suntem acum, in 2018, dotati cu o sumedenie de instrumente si solutii, care mai de care mai interesante. Sa va povestesc putin despre faimoasele infiltratii. Nu am intalnit niciodata in practica mea o frica mai organica decat cea a pacientului roman de ace. Preferabil sa ii dai in cap cu ceva, decat sa ii spui ca ii faci o infiltratie. Probabil sunt prea tanar sa inteleg de unde vine frica asta, desi am niste vagi banuieli. De aceea eu prefer sa le spun injectii. Pentru ca asta sunt ele de fapt. Ca orice alta injectie, numai ca nu "in fund" sau "in vena", ci prin locuri in care prea putin te astepti sa intre acele in tine. Aici avem trei mari grupe de infiltratii: 1. Terapiile biologice - (diverse chestii care sunt in mod normal in corpul nostru si le scoatem sa le injectam in alte parti) 2. Acid hya...

O sa radeti. Dar printre cele mai comune si amuzante intrebari pe care le primesc in cabinet este urmatoarea: Am nimerit bine aici? Raspunsul meu aproape invariabil este "vom vedea cat de curand", de cele mai multe ori vadit amuzat. Ce e ortopedul? Prietenii mei care stiau din "frageda pruncie" ca vreau sa fiu ortoped faceau misto de mine ca o sa fiu ala care rupe oasele oamenilor si le mai pune si la loc (daca vrea). Fata mea oricum era foarte prezentabila in acest sens in vremurile acelea. Ortopedia, in carti, este disciplina medicala care trateaza afectiunile congenitale sau dobandite ale aparatului locomotor. Asta se traduce in felul urmator: daca te-ai nascut cu o problema (picior stramb, luxatii congenitale, etc.) sau ai dobandit-o pe parcurs (fracturi, artroza, etc.) oriunde la nivelul oaselor, articulatiilor, ligamentelor, muschilor, tendoanelor, atunci te adresezi unui ortoped pentru rezolvare. Afectiunile cu care se nasc cei mici sau care apar la va...

               Si iata ca mi-am deschis blogul despre care tot vorbeam in pagina mea de facebook, cu pasi timizi, dar asta e tot ce pot sa fac dat fiind timpul si asa extrem de limitat pe care il am la dispozitie.                Citeam tot felul de siteuri de specialitate, mai mult sau mai putin, si parca eram unul din pacienti, dornic de informatie, cat mai completa, dar care sa fie scrisa si pe intelesul meu. Si din toate siteurile scrise in limba romana, am tras o concluzie simpla. Nu intelegeam nimic daca eram un laic neavizat.                De aici si dorinta mea de a spune lucrurilor pe nume, cum imi e caracterul, poate supar pe unii sau pe altii, poate sunt cateodata prea incisiv, dar, cum imi doresc si din relatia mea cu pacientii, sa plecam de aici cu niste lamuriri si pana la urma sa nu fim din categoria aia de pacient care iese din cabinetul unui renumi...