Sportul, si ce face el din calcaiele noastre! Cu sau fara maladia Haglund

Ne transforma in niste cocosei de munte, cu pinteni frumosi!

Daca nu v-a dat peste cap titlul, inseamna ca stiti deja niste lucruri, asa ca o sa fiti destul de interesati. Daca v-a dat de gandit, atunci e perfect.

Imaginea de mai sus e mult prea comuna din pacate pentru ce as dori eu sa vad in populatia generala. Este vorba de pintenii faimosi din talpa si din spatele calcaiului.

M-a inspirat un caz de-al meu sa scriu acest articol, un barbat vanjos si puternic, fost jucator de baschet, acum doar la nivel de amatori, care si-a rupt tendonul ahilean. Toate bune si frumoase, omul si-a rupt tendonul pe teren, in stilul clasic, vine la urgenta, refuza internarea si interventia chirurgicala imediat, intr-un final ajunge la mine dupa 5 zile de la ruptura. Ii propun sa asteptam, sa vedem daca merge pe tratament conservator (motivul e unul simplu, o romanca din Canada a facut un trial pentru acest tendon in care a descoperit ca la un an de la ruptura, toti pacientii tratati conservator au rezultate la fel ca cei operati, numai ca cei operati aveau o rata de complicatii mai mare). Imediat ma lovesc de raspunsul lui categoric NU, pentru ca oricum a avut destule probleme cu tendinite la el si vrea sa se intoarca la joc mai repede. Ii studiez radiografia cu care a venit (foarte inspirat, pentru ca e extrem de relevant).

Imediat imi dau seama ca nu o sa fie un caz simplu din cauza faptului ca are pe calcaneul lui un ditamai pintenele in spate si o conformatie a calcaiului care de obicei pune probleme, care aduce aminte de o boala, numita maladia Haglund. Ce e ea? Unii spun ca e genetic, altii ca se formeaza in timp, ideea e ca cercul cel mai de sus indica o creasta ascutita care, in timpul sportului, pune presiune pe tendonul Ahilean.

Ii explic ca s-ar putea sa fie nasol, dar ca speram la o sutura simpla. Ma roaga sa ii scot si pintenele in aceeasi sesiune, cu care sunt de acord.

Intraoperator imi dau seama imediat ca tendonul lui va fi o adevarata provocare. Era ferfenita, nu de alta. In locul unde se rupsese, organismul lui tocmai dadea nastere unui nou os, o calcificare de circa 2 cm, care pentru un tendon este imens. O tai si din defectul rezultat e clar ca o sa ajung la reconstructie. Imi amintesc si de promisiunea cu pintenii si imi zic: daca avea si calcificarea asta, si pintenele, e clar ca e calcaneul lui de vina. Ma uit si decid instant ca ar trebui remodelat.

Iata rezultatul:

Practic am rotunjit calcaneul in spate. Se numeste calcaneoplastie si are menirea de a scadea punctele de hiperpresiune de pe tendonul ahilean si astfel sa nu mai apara fie o reruptura, fie o noua tendinopatie la un tendon abia reparat. Apoi am facut tenoplastie folosindu-ma de un alt tendon si am reconstruit ce era de reconstruit.

Maladia Haglund poate fi incipienta, nu trebuie sa asteptam sa creasca osul mult ca sa avem deja alte criterii de calcaneoplastie, si eu consider ca pacientul in cauza a avut "noroc" ca si-a rupt tendonul si astfel am putut sa ii rezolv si problema acuta si multele probleme cronice pe care le avea din cauza sportului practicat. Din pacate multi pacienti nu doresc acest tip de operatie in mod curent din cauza fricii de complicatii si de pauza de la activitatea sportiva pe care o implica, astfel ajungand la lucruri foarte urate in timp si mult mai greu de corectat. Sunt convins ca nici pacientul in cauza nu ar fi venit fericit la mine sa ii corectez calcaneul daca nu ar fi avut tendonul rupt.

Traumatologia sportiva iata ca ne ofera multe surprize si chiar daca ne asteptam doar sa coasem un tendon sau sa refacem un ligament, trebuie sa fim pregatiti cu tot arsenalul de cunostinte, pentru ca niciodata nu stii ce surprize te asteapta intraoperator. De mentionat ca pacientul avea si radiografii si ecografie in care nu era mentionat nicidecum calcificarea imensa dinauntrul tendonului, la locul rupturii.

Sa auzim de bine!