Monturile

Drama mondiala a femeilor, in general, monturile (hallux valgus in limbaj academic) sunt inconjurate de multe mituri si legende, majoritatea aparute din vina noastra, a chirurgilor ortopezi, care nu stiam sau nu voiam mai mult de la aceasta afectiune care e foarte comuna si foarte chinuitoare.

70% dintre pacienti au istoric familial de hallux valgus. Asta inseamna ca, predominant, afectiunea aceasta are o baza genetica, fie ca vorbim de probleme de natura anatomica, fie ca vorbim de laxitate ligamentara, genetica este de vina pentru aparitia acestor probleme.

SINGURA cealalta cauza care nu tine de felul cum e proiectata persoana respectiva, este incaltamintea cu toc si cu varf stramt. Asa ca aceasta legenda e de fapt cat se poate de reala.

Ce se intampla de fapt?

In imaginea de mai sus aveti un picior normal si un picior afectat. Mitul numarul 2 e ca ne creste ceva in plus. Total fals. Ce se intampla de fapt este ca oasele de la nivelul piciorului deviaza unul fata de altul si asa apare montul pe fata interna a piciorului. Osul pe care il vedeti iesit in afara nu a crescut in plus, ci este osul normal, dar deviat. In plus fata de asta, mai deviaza si alte oscioare din talpa care se numesc sesamoide si care, daca nu sunt la locul lor, ne deranjeaza mult cand calcam.

Pe langa asta, pot aparea si deformari ale degetelor urmatoare, sub forma degetelor in ciocan.

Degetele in ciocan arata ca in imaginea de mai sus. Sunt dureroase datorita faptului ca varful degetului se sprijina pe sol si articulatia loveste incaltamintea in partea de sus. Pot aparea si bataturi la acest nivel.

Ca tot am pomenit de bataturi, in urma acestui hallux valgus pot aparea bataturi in talpa si la nivelul montului. Nu de putine ori au venit paciente la mine care au incercat cu "ajutorul" pedichiuristelor, sau a dermatologilor, sau chiar si a internetului, sa elimine aceste bataturi prin metode din cele mai nefericite.

Daca aveti bataturile de mai sus, nu incercati sa le scoateti! Nu are niciun rost, deoarece cauza lor e de fapt deformarea anatomica. Noi in mod normal calcam pe primul si ultimul os din picior. Faptul ca pacientul prezinta monturi determina ca el sa calce pe al doilea os, care determina batatura aceea groaznica din talpa. Eliminarea bataturii nu face absolut nimic, ba chiar va poate agrava situatia dureroasa.
Aplicarea de substante care mai de care mai corozive, acizi, diverse legume, tarate, etc. nu va va ajuta decat in capatarea unei arsuri chimice sau chiar a unei infectii locale care poate degenera.

Cum prevenim?

Daca e genetic, din pacate nu prea putem preveni, tot ce putem face e sa intarziem cat mai mult posibil momentul chirurgical si sa ne ingrijim foarte atent. Exista niste tipuri de orteze sau protectii de silicon cu eficacitate foarte limitata si care nu reprezinta sub nicio forma un tip de tratament definitiv. Trebuie sa avem grija la incaltaminte, sa fim activi si sa facem sport.

Cum tratam?

Initial se tenteaza tot felul de orteze, protectii, fiziokinetoterapie si talonete. Daca ne doare articulatia exista injectii cu steroizi care amelioreaza durerea pe termen scurt. Altfel, inevitabil, ajungem la operatie.

Cum e operatia?

Exista o sumedenie de procedee, care mai de care mai complicate. Ideea e ca modern nu se opereaza cu o singura metoda, ci mai degraba exista o serie de proceduri care se fac in cadrul aceleiasi interventii. Ideala este repozitionarea oaselor fara a suda vreo articulatie (aviz doamnelor purtatoare de toc), care reaseaza anatomia si permite o refacere destul de rapida.

Cand piciorul e insa foarte elastic (laxitate ligamentara) apare nevoia de a suda o articulatie la nivelul metatarso-cuneiform (procedeul Lapidus) unde obtinem o rigidizare a arcadei piciorului si, ca urmare, un risc minim de recidiva.

Alteori avem artroza la nivelul degetului mare si apare astfel nevoia ori de a inlocui articulatia respectiva, ori de a o suda (artrodeza). Aceasta artrodeza impiedica insa purtarea de tocuri pentru restul vietii.

Nu o sa intru in seria de procedee, care nu fac obiectul acestui blog de informare, ci o sa mai adaug faptul ca daca si celelalte degete sunt afectate (degetele in ciocan), ele trebuie corectate in aceeasi sesiune pentru un rezultat bun.

Care sunt miturile?

Primul mit e legat de durere. Toate pacientele vin si spun ca au auzit la vecini, rude si alte surse ca doare rau operatia asta. Nu e cel mai placut, intr-adevar, dar nu vreau sa va inchipuiti acum ca o sa fiti pe patul de tortura pana se vindeca osul. Pentru unele doamne e mai dureros, pentru altele e aproape fara durere. Suntem cu totii diferiti.

Al doilea aspect e legat de recuperarea postoperatorie. In cele mai multe cazuri, puteti sa calcati de a doua zi pe piciorul operat (sau picioarele, pentru ca se poate face interventia si bilateral). Veti purta un pantof special pentru asta, timp de 6 saptamani. Apoi treceti la incaltaminte comoda, de tip pantof sport, urmand ca in cele din urma sa reveniti la incaltamintea normala (sper eu, fara toc inalt).
Doar in cazul procedurii Lapidus exista o restrictie la calcat pe membrul operat timp de 6 saptamani, dupa care se incepe sprijinul progresiv.

Al treilea aspect reprezinta riscul de recidiva a monturilor. Trebuie sa stiti in primul rand ca orice operatie pe lumea asta de corectie/reconstructie are un risc de recidiva. Aceasta operatie nu face exceptie de la regula dar nici nu are un risc exagerat de mare de recidiva fata de celelalte tipuri. Riscul este mult mai mare daca se efectueaza operatia la varsta tanara (in adolescenta sau in tinerete), sau daca procedeele sunt alese gresit sau sunt efectuate incomplet. De asemenea, un mare rol in are respectarea intocmai a indicatiilor postoperatorii ale medicului curant.

Ce trebue stiut insa e ca toate complicatiile acestea au un procentaj destul de mic, odata cu tehnicile de la ora actuala, si numai in urma unui consult si a unor radiografii specifice se indica tipul de procedura (sau pleiada) indicata in cazul dumneavoastra.

In rest, sa auzim de bine!