Genunchiul alergatorului

          

           Supranumit sindromul femuro-patelar in termeni ortopedici, genunchiul alergatorului este de fapt un cumul de afectiuni care dau durere si reducerea functiei genunchiului afectat la persoanele care sunt active sportiv. Durerea este cel mai frecvent prezenta in fata genunchiului, acolo unde se afla rotula.

Practic persoana afectata simte durere la nivelul genunchiului in special dupa o activitate solicitanta, cum ar fi alergarea sau trekkingul, sporturi care sunt bine cunoscute pentru declansarea de astfel de simptome. Curios este ca in unele momente durerea poate aparea cand persoana sta cu genunchiul indoit mai mult timp, cum ar fi in cazul muncii la birou.

Cele mai comune cauze le putem enumera mai jos:

1.       Suprasolicitarea articulatiei, apare fie atunci cand depasim durata sau intensitatea efortului fizic cu care suntem obisnuiti, fie cand facem un anumit exercitiu cu foarte multe repetari, cum ar fi fandarile si genuflexiunile.

2.       Tendoanele ahileene sau hamstrings (ischio-gambieri) scurtate. Acestea se pot scurta din cauza inactivitatii prelungite, care apoi sunt stresate intr-o activitate sportiva de tip rezistenta. Mecanismul de producere a durerii de genunchi in acest caz este inclusiv indirect, prin biomecanica speciala de la acest nivel.

3.       Tulburari de postura si de pozitie a piciorului la alergat. Piciorul are un rol decisiv in biomecanica intregului membru, de exemplu un alergator cu picior plat (platfus) va avea nevoie de talonete si pantofi de alergat speciali pentru a corecta acest defect de biomecanica cu efect rasunator asupra articulatiei genunchiului.

4.       Stilul de alergat. Eu mereu recomand sportivilor, fie ei recreationali, fie ei semiprofesionisti sau profestionisti sa isi studieze si eventual sa isi corecteze stilul de alergat, deoarece este definitoriu pentru aparitia sau nu a anumitor dureri articulare.

5.       Pantofii de sport. Fiecare persoana are nevoie de pantofi adaptati pentru stilul lor de mers si alergat, astfel incat sa nu existe tulburari de dinamica. De asemenea este foarte important ca sportivul sa aiba parte de absorbtia socurilor din sol inca de la nivelul talpii pantofilor, pentru a nu transmite acest soc la nivelul genunchiului.

6.       Variante anatomice ale rotulei, pozitionarea sa in raport cu femurul si inclusiv defecte morfogenetice ale femurului. Uneori ne nastem cu rotula mai sus pozitionata, “patella alta”, sau mai jos situata, “patella baja”. Alteori forma sa este altfel decat normalul. In concomitenta cu aceasta situatie, capatul distal al femurului poate fi altfel conformat, in ceea ce se numeste displazia trohleara (santul pe care culiseaza rotula cand indoim genunchiul).

7.       Condropatia, condromalacia sau defectele de cartilaj ale rotulei sau femurului. Aici este nevoie de un sfat din partea medicului ortoped pentru a trata corespunzator fiecare problema in parte. 

8.       Tendinitele de cvadriceps sau rotuliene reprezinta inflamatia tendoanelor sus-numite, ca urmare a efortului fizic prelungit sau a unor miscari bruste care suprasolicita aceste tendoane.

9.       Sindromul de banda ilio-tibiala reprezinta inflamatia acestei benzi in urma frecarii excesive de femur. 

10.   Musculatura coapsei hipotona. Poate aparea din cauza inactivitatii.

11.   Traumatisme directe la nivelul rotulei.

12.   Supraponderabilitatea sau obezitatea.

Simptomele cele mai frecvente sunt cele de durere in jurul rotulei, chiar si la palpare, uneori insotite de zgomote articulare, cum ar fi trosnituri, senzatia de frecare a rotulei pe femur sau pocnete. Cateodata pacientul are si senzatia de instabilitate si crede ca are o problema cu ligamentele.

Diagnosticul se pune in baza unui examen clinic, precum si in urma unor radiografii standard si, la nevoie, a unui examen IRM de genunchi.

Tratamentul initial consta in protocolul RICE: rest, ice, compress, elevate. Adica ne oprim din efortul fizic care a cauzat durerea, punem gheata pe genunchi, punem eventual o fasa elastica sau o orteza si stam cu piciorul ridicat. 

Adaugam un tratament cu antiinflamatoare pe cale orala (Ibuprofen, etc.) si locala (Diclofenac gel, etc.) si facem pauza de la sport cateva zile sau saptamani, in functie de cum ne simtim. In tot acest interval incercam sa facem stretching si exercitii izometrice.

Daca dupa acest tratament initial durerile persista, este necesar sa veniti la un consult de specialitate cat de repede posibil pentru a afla cu exactitate cauza durerii.

In rest, sa auzim de bine!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fracturile (cand ni se rupe osul) - partea 1

Despre tendoane, ligamente, fascii si alte structuri (tendinite, enthesopatii si alte cuvinte lejere)

Durerea in calcai (fasceita plantara) si pintenii