Despre ortopedie si nu numai, altfel

Deja scriu si cu dreapta (la calculator). Mai putin cu aratatorul, care are clar o problema din cauza fracturii si a imobilizarii. Am inceput treaba cam devreme, ce-i drept, dar am riscat castigator si acum culeg roadele. Odata cu saptamana a doua am inceput sa renunt la imobilizare. Am avut o orteza termoformabila si o purtam la transport si prin casa cand si cand. Scopul a fost de a imi recapata mobilitatea cat mai repede. Exista doua principii in tratamentul conservator al unei fracturi: mobilizare precoce si incarcare optimala. Ce inseamna asta? Inseamna ca trebuie sa dai drumul sa misti cat de repede posibil, sa eviti limitarea miscarii in articulatii datorate imobilizarii, si sa incarci cu forta osul respectiv atat cat se poate, pentru fiecare perioada, pentru o vindecare cum trebuie. Ieri si azi am chiulit de la recuperare, din motive personale, tocmai cand trebuia sa incep cu miscarea activa. Asta nu e bine, dar macar inteleg de ce unii pacienti intarzie cu asta. Mi-am lu...

Aproape doua saptamani. Am inceput sa misc. Toata lumea din Romania imi zice sa ma potolesc, sa o iau usurel. Fostul meu sef din Anglia imi zice sa ii dau drumul la kineto. Ca de obicei, o sa iau calea de mijloc. Treaba buna e ca nu ma doare cand misc, doar cand fortez. Cu ajutorul Adrianei Serban, care e super profi in terapia mainii, o sa vreau sa obtin maxim in cel mai scurt timp. Multumesc pe aceasta cale, Adriana, ca te-ai oferit sa imi recuperezi mana, oricum la tine veneam chit ca voiai sau nu :). M-am prins si de ce. Eu sunt cat de cat constient de ce miscari trebuie sa fac si cat sa imping limita. Cei "laici" nu au de unde sti, asa ca trebuie sa joci la siguranta. In Anglia nu se pomeneste de asa ceva pentru ca nu exista frica de complicatii. Exista, e parte din joc, nimeni nu se supara, e gratis sa le repari. In Romania e exact pe invers. Plus ca pacientul roman are tendinta sa faca mult mai mult decat ii este permis. Eu nu am facut nicio diferenta. Am facu...

A trecut o saptamana. Maine imi schimb gipsul. Abia astept. Cred ca o sa imi pun o orteza si incep sa misc usor usor. M-a uimit ca nu am dureri, abia azi am avut niste junghiuri. Ma incurajeaza sa misc devreme. Am si facut unele exercitii sub gips, se pare ca stau bine oasele. Am riscat sa misc pentru ca pretul e prea mare daca nu o fac. Ma descurc mai bine si cu lucrurile prin casa. Nu mai sunt asa de nevoias. Inca ma frustreaza unele chestii dar ma simt mai confortabil. Statul in casa ma omoara incet in schimb. Si ca nu pot conduce. Abia astept sa ma intorc la treaba. Sunt terminat fara munca mea... Nici timp liber nu pot spune ca am, pentru ca acasa cu baietii sunt mereu in priza, nu am timp sa respir prea mult, nici eu, dar cu atat mai putin sotia mea, care e o eroina. Treaba nu se termina niciodata cu copiii mici in casa, si e un mincinos sau ceva in neregula cu omul care spune ca la el in casa e totul ordonat si liniste, cu copii mici. Si saraca sotia mea mai trebuie sa ma aj...

A doua zi am primit confirmari de peste tot sa astept, ca nu am ce opera inca. O parte din mine se bucura, o alta spera intr-o operatie minune care sa ma readuca pe teren in doua saptamani. Dar nu. Verdictul, 4 saptamani cel putin pe bara, Anglia imi sugereaza ca daca sunt curajos sa incep sa il misc repede, la 10 zile, altfel o sa intepenesc. Nu am acest curaj. Prefer sa il recuperez greu decat sa am un deget instabil. Care mai e si cea mai fina foarfeca de disectie pe care o detin. Sunt un dreptaci veritabil. Sau cel putin am devenit cu trecerea timpului. Stanga mea nu stie mare lucru acum. Nu-i nimic, invatam. Si mersul la toaleta e anevoios. Ce sa mai zic sa imi inchei nasturele la pantalon... trebuie sa mai slabesc. Mananc barbar, musc din toate pentru ca nu reusesc sa tai. Sunt prea mandru sa cer sa mi se taie. Pana la urma imi calc pe orgoliu si cer ajutor. Ce simplu e sa iei viata de-a gata. Cu doua maini poate oricine. Am incercat sa imi aduc aminte cum era la 14 ani. Nimi...

Bun. Duminica seara am avut o intamplare nefericita. Mi-am prins mana intr-un volan. Sus e radiografia mea. Nu e cea mai urata fractura dar nici cea mai simpla. As fi dat orice sa nu implice si fragmentelul ala mic in schimb, care complica mult lucrurile. Asta inseamna ca e si articulatia mea in joc. Imediat am stiut ca s-a rupt. Am si auzit. Zgomotul ala cand rupi un os de pui. Si s-a umflat. Si m-a durut. M-a durut mai mult sufleteste sincer. Am simtit ca viata mea s-a terminat acolo si ca 25 de ani de scoala tocmai au fost aruncati la gunoi. Am avut insa prezenta de spirit sa il reduc, se pare ca bine, si sa merg la spital. Osul asta mi l-am mai rupt la 14 ani dar nu in asa hal. La spital am avut parte de tratament preferential, desi de 3 ani nu mai calcasem pe acolo. La Floreasca. Asistentii inca ma iubesc. Semn bun. Plus ca "sunt inca de-al lor". Dupa radiografie am intrat in panica putin si mi se derulau 100 de scenarii in care castigam doar o data. Mi-am pus gi...

Si sa intram in paine. O sa incepem cu traumatismele, ca alea sunt cele mai dese. Cred ca nu exista om care sa nu fi reusit in viata asta sa nu calce stramb cu piciorul, sau sa cada si sa il doara cate o mana, sau altceva similar. Vestea buna este ca marea majoritate din ele sunt superficiale si nu necesita nici macar o vizita la doctor, daramite gips sau alte metode de imobilizare. Trec deseori cu niste gheata, zona afectata protejata cateva zile, hai maxim 2 saptamani, niste antiinflamatoare procurate fara reteta de la farmacia din colt, si apoi totul revine la normal. Asta datorita mecanismelor de reparare ale organismului nostru. Care e diferenta intre o entorsa si o luxatie? Una foarte mare. O entorsa este leziunea in care iti intinzi sau chiar rupi structurile din jurul unei articulatii, dar fara sa iasa oasele din ea, in asa fel incat anatomia normala se pastreaza si dupa trauma, chit ca sufera ligamente, capsula (camasa) articulara, si altele. Luxatia in schimb e cand ...

Am vrut sa scriu blogul asta ca fiind printre primele, dar am zis intai sa va fac introducerea in ortopedie si apoi sa vedem cum abordam relatia asta dificila de multe ori intre medic si pacient. Aici intra orice specialitate, dar ortopedia este printre marile victime ale fostului sistem, si ale celui actual. Sa va explic: Cand medicina s-a inventat pentru prima data, tamaduitorii erau vazuti ca niste oameni mereu gata sa sara in ajutorul celui bolnav, plini de empatie si saraci in resurse, conform vremurilor. Inaintand in timp gasim o evolutie (?) spre divinificarea acestor tamaduitori. Uneori hraniti de propriile succese, alteori ridicati la rang de sfatuitori personali ai regalitatii, medicii au capatat un statut social de clasa superioara. Orgoliile erau din ce in ce mai mari, metodele din ce in ce mai invazive. Odata cu revolutia tehnologica, au aparut cel putin in ramura chirurgiei tot felul de interventii, care erau masurate obiectiv, spunem noi si in zilele de astazi, de ...